PROVOCÁ
vb. I. tr. 1. A întărâta, a ațâța. ♦ A împinge (pe cineva) în
acțiuni nesocotite sau necinstite; a
instiga.
2. A
cauza, a
determina. ♦ A
produce ceva cu
intenție; a stârni.
3. A chema la luptă, la o întrecere, la o
discuție etc. [P.i.
provóc, 3,6
-oácă. / < fr.
provoquer, it., lat.
provocare].