PLÍNTĂ
s.f. 1. Partea
inferioară a unei
coloane, a unui zid, care iese în afară;
soclu,
piedestal.
2. Fâșie de lemn, de piatră etc. așezată în partea
inferioară a pereților unei
camere pentru a
feri pereții de lovituri și umezeală și pentru a astupa rostul dintre pardoseală și perete. [< fr.
plinthe, lat.
plinthis, cf. gr.
plinthos].