SAU conj. 1) (exprimă un raport disjunctiv și leagă două părți de propoziție sau două propoziții coordonate) Ori; fie (că). Azi sau mâine. El sau ea. Cântă sau dansează. 2) (exprimă un raport apozitiv și leagă două părți de propoziție ori, mai rar, două propoziții) Altfel zis; adică. Autorul Luceafărului sau M. Eminescu. 3) (exprimă un raport copulativ, integrativ și introduce ultima dintre părțile omogene) Precum și; de asemenea și. Se poate pescui în lacuri, în râuri, în mări sau în oceane. [Monosilabic] /să + au
SĂU1 sa (săi, sále) adj. pos. 1) Care aparține celui despre care se vorbește. Fratele ~. Cartea sa. Lucrurile sale. 2) Care este caracteristic unui anumit lucru sau unei anumite persoane. ♢ La timpul ~ într-o perioadă anumită. [Monosilabic] /<lat. seus sa
SĂU2 sa (săi, sále) pron. pos. (precedat de art. al, a, ai, ale, înlocuiește numele obiectului posedat de cel despre care se vorbește, precum și numele posesorului): A rămâne ( sau a fi) pe-a sa a rămâne (sau a fi) așa cum a propus sau a hotărât cineva. De-ale sale din ceea ce este caracteristic pentru cineva. Ai săi familia, rudele, prietenii persoanei despre care se vorbește. /<lat. seus sa