SERVÍCIU
s. n. 1. Acțiunea, faptul de a
servi; muncă prestată în folosul sau în
interesul cuiva. ♦ slujbă,
post,
funcție. ♢
a fi (sau a se pune) în serviciul cuiva (sau a ceva) = a se
devota unei
persoane sau unei
idei,
cauze etc.;
state de serviciu =
listă a
posturilor, a
funcțiilor ocupate de un
funcționar, de un
militar.
2. Secție administrativă a unei
instituții,
întreprinderi etc. ♦ (pl.)
sector al
economiei în care se desfășoară o
activitate utilă, menită să
satisfacă anumite nevoi
sociale.
3. serviciu militar =
stagiu militar;
serviciu comandat =
misiune specială încredințată cuiva spre
executare.
4. Ajutor, sprijin dat cuiva. ♦
a face un rău serviciu cuiva = a face cuiva (fără voie) o neplăcere. ♦
scară de serviciu = scară
secundară într-un
imobil.
5. Succesiunea în timp a
regimurilor de
funcționare ale unui
sistem tehnic împreună cu
duratele lor. ♦
ansamblu de
instalații tehnice care
concurează la desfășurarea în
bune condiții a unei
activități tehnice,
industriale sau
publice principale.
6. Garnitură de vase, de sticlărie, de
lenjerie de
masă.
7. serviciu divin = slujbă
religioasă.
8. (
sport) Punerea în joc a mingii. (< fr.
service, lat.
servitium)