RADICÁL, -Ă
I.
adj. 1. din temelie,
complet;
fundamental, de
bază; (adv.)
radicalmente. ♢ (despre
tratament,
medicamente etc.) care vindecă
complet. 2. care
preconizează reforme mari,
acțiuni hotărâtoare. ♢ (despre
oameni sau
grupări politice; (și s. m.) care
preconizează o
serie de
reforme în
activitatea socială. 3. care cuprinde rădăcina cuvântului. II. s. m. 1. (
mat.) număr care, ridicat la o putere, dă numărul dat; rădăcină. ♢
simbol matematic care arată
operația de
extragere de rădăcină. ♢
axă ~
ă =
locul geometric al
punctelor din
plan care au aceeași putere
față de două
cercuri date,
reprezentat printr-o dreaptă
perpendiculară pe
linia care unește
centrele cercurilor;
plan ~ =
locul geometric al
punctelor din
spațiu având aceeași putere
față de două
sfere date,
reprezentat printr-un
plan. 2.
grup atomic care rămâne neschimbat într-o
reacție chimică și care, în
mod obișnuit, nu
există în stare
liberă. 3. (lingv.)
element primitiv,
ireductibil din
punct de vedere morfologic,
comun mai multor cuvinte care
constituie o
familie și
conține sensul lexical al cuvântului; rădăcină. (< fr.
radical, lat.
radicalis, germ.
Radikal)