ELEMÉNT
I.
s. n. 1. (
ant.) fiecare dintre
cele patru
componente primordiale (
focul, aerul, apa, pământul)
ale corpurilor și
fenomenelor naturii. 2. (pl.)
fenomene,
forțe ale naturii. 3.
parte componentă a unui întreg, a unui
ansamblu. o (lingv.) ~ de
compunere =
temă, cuvânt împrumutat, fără
existență independentă, numai în
compunerea de
tip savant; ~ de
relație = cuvânt sau
locuțiune care
exprimă raporturi sintactice. ♢
membru al unei
colectivități etc. 4. (
chim.)
corp simplu, care în
combinație cu alte asemenea
corpuri, dă naștere
corpurilor compuse. 5. (fig.)
mediu în care trăiește o ființă. o a fi în ŭl său = a fi într-o
situație favorabilă. 6. (
mat.)
obiect fizic sau al gândirii cu care se
formează o mulțime. 7.
celulă a unei
pile electrice. 8. (pl.)
principiu,
noțiune de
bază a unei
discipline, a unei
teorii etc. II. s. m. fiecare dintre
piesele componente ale unui
radiator de
calorifer. (< fr.
élément, lat.
elementum)