CORP
I.
s.n. 1.
organismul considerat ca un tot
anatomic și
funcțional; trup. ♢ trup fără
cap; trunchi. 2.
parte principală din ceva. ♢
corp de legi = culegere de legi;
corpus. 3.
porțiune de
materie bine
determinată. ♢ (
chim.)
substanță (
organică sau
anorganică). 4.
obiect material, lucru. ♢
corp ceresc =
corp natural sau
artificial din
spațiul cosmic;
corp negru =
corp capabil să
absoarbă integral radiația termică incidentă, de orice lungime de
undă. 5.
corp delict =
obiect care a
servit la săvârșirea unei
infracțiuni. 6. (
mat.) mulțime înzestrată cu două
operații (adunare și înmulțire), caracterizată prin
proprietăți de
asociativitate,
distributivitate, precum și prin
existența elementelor neutre și
inverse în
raport cu
cele două
operații. 7.
corp fonetic =
totalitatea sunetelor care alcătuiesc un cuvânt sau o
formă gramaticală. 8.
unitate cu care se măsoară mărimea
literelor tipografice. 9.
totalitatea persoanelor care, prin
funcție sau
profesiune,
formează o
unitate deosebită,
legal constituită. ♢
corp de
balet = a)
ansamblul balerinilor dintr-un
teatru de
operă,
operetă sau
estradă; b)
grup de
dansatori având într-un
spectacol rol similar corului de
operă;
corp diplomatic =
totalitatea reprezentanților diplomatici străini
acreditați pe lângă un
stat. ♢
corp electoral =
totalitatea persoanelor care se bucură de drept de
vot la data efectuării unor alegeri. 10. mare
unitate militară în alcătuirea căreia
intră mai multe
divizii,
brigăzi și
regimente de toate
armele. ♢
corp de
gardă = clădire sau încăpere din
incinta unui
obiectiv de pază ocupată de o
gardă militară. II.
s.m. (med.)
denumire dată unor
structuri anatomice. (< fr.
corps, lat.
corpus)