COLOÁNĂ
s. f. 1. stâlp
cilindric de piatră,
marmură etc.
destinat să
susțină un
antablament. ♦
formație cu
aspect de stâlp apărută în peșteri prin unirea unei
stalactite cu o
stalagmită. ♢
coloană vertebrală = șira spinării. ♦
parte dintr-un catarg care iese deasupra punții.
2. masă a unui
fluid care ia
formă cilindrică atunci când este închisă într-un
tub sau când țâșnește cu putere dintr-o
conductă.
3. secțiune verticală a unei
pagini tipărite sau
manuscrise. ♦
rubrică (într-un
formular, într-un
registru etc.).
4. șir vertical de
cifre.
5. denumire a mai multor
aparate în
chimie și în
industria chimică, dintr-o
manta verticală,
cilindrică, de
metal etc.,
conținând materiale absorbante,
filtrante etc.
6. convoi de
oameni,
animale,
vehicule,
nave, care merge rânduit în șiruri
paralele în adâncime. ♢
coloana a cincea =
grup de trădători în slujba dușmanului, care
organizează diversiuni,
acte de
sabotaj etc. pentru a
dezorganiza spatele frontului.
7. (cinem.)
coloană sonoră =
ansamblu de sunete care însoțește
imaginile unui
film. (<fr.
colonne)