BÁZĂ
s. f. 1.
parte inferioară a unui
corp,
edificiu etc.; temelie,
fundament. ♢
distanță între
difuzoarele (
externe)
ale unui
sistem de
redare radiofonică. 2.
electrod corespunzător zonei dintre două
joncțiuni ale unui
tranzistor. 3. (
mat.) număr
real,
pozitiv și
diferit de 1, la care se face logaritmarea. o ~ a puterii (unui număr) = număr care se ridică la puterea indicată de
exponent. ♢ latură a unui
poligon sau
față a unui
poliedru, în
poziția cea mai de jos. 4.
element fundamental,
esențial a ceva (cuvânt,
combinație chimică etc.). o de ~ =
principal,
fundamental; a pune ~ ele = a întemeia, a înființa. 5.
totalitatea relațiilor de
producție dintr-o
etapă determinată a dezvoltării
sociale,
economice, pe care se înalță
suprastructura corespunzătoare. 6.
loc de
concentrare a unor
oameni,
trupe, mijloace
materiale etc. pentru o
activitate determinată. o ~
militară =
zonă special amenajată și
dotată cu
instalații, în care
sunt concentrate unități, mijloace și
materiale de luptă. 7. ~
sportivă =
teren special amenajat și
dotat pentru practicarea
diferitelor sporturi. 8.
substanță chimică cu gust leșietic, care albăstrește hârtia de
turnesol și care, în
combinație cu un
acid,
formează o sare;
substanță care poate
fixa protonii eliberați de un
acid. (< fr.
base, /5/ rus.
baza)