FORȚÁ
vb. tr. 1. a sili, a
constrânge, a
obliga (pe cineva, la ceva). o a ~ cuiva
mâna = a
constrânge pe cineva să facă ceva; a ~
nota = a întrece măsura. 2. a sparge, a strica, a deschide
violent (o închizătoare); a umbla puternic, cu forță. (< fr.
forcer, it.
forzare)