DECLINÁ
vb. I. tr. 1. a trece un
substantiv,
adjectiv,
pronume,
numeral sau
articol prin toate
cazurile gramaticale. 2. a
respinge, a
refuza, a
contesta, a nu-și
asuma o sarcină, o
funcție etc. o a-și ~
competența = a nu-și
recunoaște competența (
autoritatea,
capacitatea de a se
pronunța într-o
problemă); a-și ~ orice răspundere = a nu-și
asuma răspunderea. 3. a nu
recunoaște, a nu
admite ceva. 4. a-și ~ numele,
calitatea = a-și spune numele,
calitatea; a se
prezenta. II. intr. (despre
aștri) a coborî către asfințit, a apune. ♢ (fig.) a
decădea, a fi în declin; a-și pierde
vigoarea,
importanța. (< fr.
décliner, lat.
declinare)