ADÚCE
,
adúc, vb. III.
1. Tranz. A lua cu sine un lucru și a veni cu el undeva sau la cineva (pentru a-l preda). ♢ Expr.
Ce vânt te-aduce? se spune cuiva care a venit pe neașteptate. ♦ (La imperativ) Dă-mi!
2. Tranz. A apropia ceva de sine sau de o parte a trupului său.
Aduce puțin mâna spre gură (CREANGĂ). ♦ A da unui lucru o anumită mișcare sau direcție. ♢ Expr.
A o aduce bine (din condei) = a-și potrivi vorbele cu dibăcie.
A aduce vorba de (sau
despre)
ceva = a îndrepta discuția asupra unui obiect, a pomeni despre...
3. Tranz. A produce, a procura, a crea; a pricinui.
Un copac neîngrijit nici o roadă nu aduce (NEGRUZZI).
4. Tranz. A face să ajungă într-o anumită
situație. ♢ Expr.
A aduce la același numitor = a face ca mai multe fracții ordinare să aibă
același numitor;
fig. a uniformiza.
5. Intranz. A semăna cu cineva sau cu ceva.
Aducea de departe cu un amic al maiorului (ALECSANDRI).
6. Tranz. și refl. (În expr.)
A-și aduce aminte = a-și aminti. – Lat.
adducere.