ADĂPÓST,
adăposturi, s.n. Loc ferit care apără de vreme rea, de primejdii etc.; construcție făcută în acest scop. ♢
Adăpost (antiaerian) = loc special amenajat pentru apărarea împotriva atacurilor
aeriene. ♦ Loc de azil; casă, cămin.
Ce fac tocmai acum la bătrânețe fără leac de adăpost? (CREANGĂ). ♦ Protecție, ocrotire.
Ședeau pe vine la adăpostul zidului (DUMITRIU). ♢ Expr.
A fi (sau
a (se) pune)
la adăpost de... = a (se)
adăposti;
fig. a preveni un neajuns. – Lat.
ad appos(i)tum.