ACOPERÍ,
acópăr, vb. IV.
I. Tranz.
1. A pune peste un obiect sau peste o ființă ceva care să le ascundă vederii sau să le protejeze.
Ea-și acoperă cu mâna fața (EMINESCU) ♦ A pune
acoperiș unei clădiri. ♦ A fi așezat, a sta peste cineva sau ceva, învelindu-l, protejându-l sau ascunzându-l.
Florile... Acopăr cu un strat de nea pământul (BENIUC). ♦ Refl. A căpăta sau a-și forma un strat învelitor.
Marea... s-acopere de spume (ALECSANDRI).
2. A pune peste un obiect deschis ceva care să-l închidă, să-l astupe.
Acoperi oala ca să fiarbă în abur (SADOVEANU).
II. Fig.
1. Tranz. (
Mil.) A apăra, a proteja.
A acoperi retragerea trupelor. 2. Tranz. A ascunde, a tăinui.
3. Tranz. A acoperi în intensitate un zgomot, o melodie etc.; a
înnăbuși.
Vorbea tare, încercând să acopere sunetul pianului (DUMITRIU)
4. Refl. și tranz. A corespunde perfect; a coincide; a (se) satisface. ♢ Expr. (Tranz.)
A acoperi cheltuielile = a face față cheltuielilor.
5. Tranz. (Sport; franțuzism) A străbate o distanță. ♢ Expr.
A acoperi terenul = a fi prezent în mod permanent în orice parte a terenului de joc. [Prez. ind.
pers. 3:
acóperă, conj.
pers. 3:
acópere] – Lat.
acco(o)perire.