ABSOLÚT2, -Ă,
absoluți, -te, adj.
1. Care nu este supus nici unei restricții; nelimitat. ♢
Adevăr absolut =
adevăr care nu poate fi dezmințit în viitor, care reprezintă cunoașterea completă a lumii obiective. (În filozofia idealistă)
Spirit absolut, idee absolută sau
eu absolut = presupus factor de bază al universului, identificat cu divinitatea.
2. (Despre fenomene social-economice, în legătură cu noțiuni de creștere sau de scădere cantitativă) Considerat în raport cu sine însuși și nu în comparație cu alte fenomene asemănătoare.
3. (Mat.; despre mărimi) A cărui valoare nu depinde de
condițiile în care a fost măsurat sau de sistemul la care e raportat. ♢
Valoare absolută = valoarea aritmetică a rădăcinii pătratului unei mărimi.
4. Desăvârșit, complet. – Fr.
absolu (lat. lit.
absolutus).