TARLÁ,
tarlale, s.f.
1. Suprafață de teren mărginită de patru drumuri care se întretaie (făcând parte din teritoriul unei
comune sau al unei gospodării agricole mari); cultura de pe o astfel de porțiune.
2. (Rar) Drum îngust care desparte semănăturile; hotar. – Tc.
tarla.