TEI, (1)
tei, s.m., și (
2, rar)
teie s.n.
1. Arbore cu frunze mari în formă de inimă, cu flori albe-gălbui melifere, puternic parfumate, întrebuințate în medicină; crește în păduri sau cultivat pe străzi și în parcuri
(Tilia platyphyllos) 2. (La sg. cu sens colectiv sau, rar, la pl.) Fibră din scoarța de tei
(1), folosită la legat și la fabricat sfori, frînghii, rogojini.