SPĂTÁR2, spătari, s.m. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Dregător la curtea domnească care purta la ceremonii sabia și buzduganul domnului, iar mai târziu avea comanda cavaleriei. ♢ Mare spătar = comandant suprem al armatei în lipsa domnului. – Din ngr. spathários.
SPĂTÁR1, spătare, s.n. Parte mai înaltă a unui scaun, fotoliu etc., care servește pentru a sprijini spatele persoanei care stă pe ele; rezemătoare, spetează. – Spată + suf. -ar.
SPĂTÁR1, spătare, s.n. Parte mai înaltă a unui scaun, fotoliu etc., care servește pentru a sprijini spatele persoanei care stă pe ele; rezemătoare, spetează. – Spată + suf. -ar.
SPĂTÁR2, spătari, s.m. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Dregător la curtea domnească care purta la ceremonii sabia și buzduganul domnului, iar mai târziu avea comanda cavaleriei. ♢ Mare spătar = comandant suprem al armatei în lipsa domnului. – Din ngr. spathários.