Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția sfarsit definiție dex
sfarsit
găsește rime pentru
sfarsit
Urmatoarele cuvinte sunt apropiate de cuvantul cautat:
sfârâit
(s.n.),
sfârâit
(adj.),
sfârșit
,
sfârșit
Cuvinte apropiate:
sfârâit
(s.n.),
sfârâit
(adj.),
sfârșit
,
sfârșit
SFÂRȘÍ,
sfârșesc
,
vb. IV.
1.
Tranz. A
duce
la
capăt
un
lucru
, o
activitate
; a
termina
, a
isprăvi
; a pune
capăt
la ceva, a
încheia
, a
înceta
. ♢
Loc
. adv.
Pe
sfârșite
=
aproape
gata
, pe
terminate
. ♢ Expr. (Intranz.)
A
sfârși
cu ceva
= a nu se mai
ocupa
cu ceva, a nu mai
vorbi
de ceva.
A
sfârși
cu cineva
= a
rupe
relațiile
cu cineva, a se
supăra
pe cineva. ♦ A
termina
de
vorbit
, a nu mai avea
nimic
de
spus
; a
încheia
cele
spuse
. ♦ (Reg.) A
înfăptui
, a
realiza
. ♦ A
consemna
până la sfârșit; a
epuiza
.
2.
Refl. și intranz. A
ajunge
la
capăt
, a
lua
sfârșit, a se
termina
. ♦ (
Despre
obiecte
) A se
termina
cu... ♦ Intranz. (
Despre
oameni
) A
ajunge
într-un
anume
fel
, într-o
anumită
situație
; (
urmat
de un
infinitiv
precedat
de prep. „prin”) a
ajunge
să...
Ei
sfârșeau
prin a se
convinge
.
3.
Refl. A-și
pierde
viața
, a se
prăpădi
, a
muri
. ♢ Tranz. A
omorî
.
4.
Refl. A avea o
senzație
de
sfârșeală
, de
leșin
; a fi
istovit
,
sleit
de
puteri
. – Din sl.
sŭvŭršiti.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia sfarsit
SFÂRȘÍT
1
s.n.
1.
Faptul
de
a (se)
sfârși
;
partea
care
sfârșește
sau cu care se
sfârșește
ceva;
moment
final
;
fine
. ♢
Loc
. adj.
Fără
sfârșit
= care nu se
termină
sau pare că nu se va
termina
niciodată
. ♢
Loc
. adv.
În sfârșit
= în
cele
din
urmă
, în
fine
.
La sfârșit
= la
urmă
. ♢ Expr.
A
face
(sau
a pune
)
sfârșit
= a
face
să
înceteze
, a
termina
.
A
lua
sfârșit
= a se
termina
, a se
isprăvi
.
2.
Moarte
. ♢ Expr.
A-și da
sfârșitul
(sau
obștescul
sfârșit
) = a
muri
.
3.
(Înv.)
Scop
,
țintă
. [Var.: (reg.)
fârșít
s.n.] – V.
sfârși
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia sfarsit
SFÂRȘÍT
2
, -Ă,
sfârșiți
, -te,
adj.
1.
Care a
fost
dus
până la
capăt
;
terminat
.
2.
Care a
fost
epuizat
,
consumat
.
3.
Istovit
peste
măsură
, cu
puterile
sleite
. – V.
sfârși
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia sfarsit
SFÂRȘÍT
1
s.n.
1.
Faptul
de
a (se)
sfârși
;
partea
care
sfârșește
sau cu care se
sfârșește
ceva;
moment
final
;
fine
. ♢
Loc
. adj.
Fără
sfârșit
= care nu se
termină
sau pare că nu se va
termina
niciodată
. ♢
Loc
. adv.
În sfârșit
= în
cele
din
urmă
, în
fine
.
La sfârșit
= la
urmă
. ♢ Expr.
A
face
(sau
a pune
)
sfârșit
= a
face
să
înceteze
, a
termina
.
A
lua
sfârșit
= a se
termina
, a se
isprăvi
.
2.
Moarte
. ♢ Expr.
A-și da
sfârșitul
(sau
obștescul
sfârșit
) = a
muri
.
3.
(Înv.)
Scop
,
țintă
. [Var.: (reg.)
fârșít
s.n.] – V.
sfârși
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia sfarsit
SFÂRȘÍT
2
, -Ă,
sfârșiți
, -te,
adj.
1.
Care a
fost
dus
până la
capăt
;
terminat
.
2.
Care a
fost
epuizat
,
consumat
.
3.
Istovit
peste
măsură
, cu
puterile
sleite
. – V.
sfârși
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia sfarsit
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK