Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția salvia definiție dex
salvia
găsește rime pentru
salvia
Urmatoarele cuvinte sunt apropiate de cuvantul cautat:
salva
,
salvă
,
salvia
,
salvie
,
sălvie
Cuvinte apropiate:
salva
,
salvă
,
salvia
,
salvie
,
sălvie
CINSTÉȚ
s.m.
Plantă
erbacee
cu
tulpina
înaltă
și
cleioasă
și cu
flori
galbene
punctate
cu
brun
;
brânca
-
porcului
(Salvia
glutinosa
)
. – Din ucr.
čystec
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia salvia
COÁDĂ,
cozi
, s.f.
1.
Apendice
terminal
al
părții
posterioare
a
corpului
animalelor
vertebrate
;
smoc
de
păr
sau de
pene
care
acoperă
acest
apendice
sau care
crește
în
prelungirea
lui. ♢ Expr.
A da din
coadă
= (
despre
oameni
; fam.) a se
linguși
pe
lângă
cineva; a se
bucura
.
A-și
vârî
(sau
băga
)
coada
(în ceva) = a se
amesteca
în
chestiuni
care nu-l
privesc
.
Își
vâră
(sau
și-a
vârât
, își
bagă
, și-a
băgat
etc.)
dracul
coada
(în ceva), se
spune
când
într-o
situație
se
ivesc
neînțelegeri
sau
complicații
(
neașteptate
).
A
călca
(pe cineva)
pe
coadă
= a
jigni
, a
supăra
(pe cineva).
A pune
coada
pe
(sau
la
)
spinare
= a
pleca
(pe
furiș
), a o
șterge
(
lăsând
lucrurile
nerezolvate
).
Cu
coada
între
picioare
= (
despre
oameni
)
umilit
,
rușinat
;
fără
a fi
reușit
. (Pop.)
A-și
face
coada
colac
= a se
sustrage
de la ceva.
A
trage
mâța
(sau
pe
dracul
)
de
coadă
= a o
duce
greu
din
punct
de
vedere
material
, a
face
cu
greu
față
nevoilor
minime
de
trai
.
(
Get
-beget)
coada
vacii
=
neaoș
;
vechi
,
băștinaș
; de
origine
rurală
. (Fam.)
A
prinde
prepelița
(sau
purceaua
)
de
coadă
= a se
îmbăta
. ♦
Partea
dindărăt
, mai
îngustă
, a
corpului
unor
animale
(a
peștelui
, a
șarpelui
, a
racului
etc.).
2.
Păr
(de pe
capul
femeilor
)
crescut
lung
și
apoi
împletit
;
cosiță
.
3.
Parte
a unei
plante
care
leagă
fructul
,
frunza
sau
floarea
de
tulpină
sau de
creangă
. V.
peduncul
.
4.
Partea
dinapoi
(
prelungită
sau care se
târăște
pe
jos
) a unor
obiecte
de
îmbrăcăminte
(mai
ales
a celor
purtate
de
femei
);
trenă
. ♢ Expr.
A se ține de
coada
cuiva
sau
a se ține
(sau
a
umbla
)
coadă
după cineva
= a fi
nedespărțit
de cineva, a se ține cu
insistență
și
pretutindeni
de cineva. ♦
Prelungire
luminoasă
a
cometelor
. ♦
Fâșie
foarte
îngustă
din
cârpe
(
înnodate
) sau din
hârtie
care se
atârnă
de
partea
de
jos
a unui
zmeu
spre
a-i
menține
echilibrul
în
aer
.
5.
Parte
a unui
instrument
sau a unui
obiect
de care se
apucă
cu
mâna
;
mâner
. ♢ Expr.
A
lua
(sau
a
apuca
ceva
)
de
coadă
= a se
apuca
de
treabă
, a
începe
(ceva).
A-și
vedea
de
coada
măturii
(sau
tigăii
) = a se
ocupa
(
numai
) de
treburile
gospodărești
.
Coadă
de
topor
=
persoană
care
servește
drept
unealtă
în
mâna
dușmanului
.
6.
Partea
terminală
a unui
lucru
sau,
p. gener.
, a unui
fenomen
, a unei
perioade
de
timp
etc.;
bucată
de la
capătul
unui
lucru
;
sfârșit
,
extremitate
. ♢
Loc
. adv.
La
(sau
în
)
coadă
= pe cel din
urmă
loc
sau printre
ultimii
(într-o
întrecere
, la
școală
etc.).
De la
coadă
= de la
sfârșit
spre
început
. ♢ Expr.
A nu avea nici
cap
, nici
coadă
= a nu avea nici un
plan
, nici o
ordine
; a fi
fără
înțeles
,
confuz
. ♦
Coada
ochiului
=
marginea
,
unghiul
extern
al
ochiului
. ♦
Partea
unde se
îngustează
un
lac
, un
iaz
etc.;
loc
pe unde se
scurge
apa
dintr-un
râu
în
heleșteu
.
7.
Șir
(
lung
) de
oameni
care își
așteaptă
rândul
la ceva,
undeva
. ♢ Expr.
A
face
coadă
= a
sta
într-un
șir
(
lung
) de
oameni
, așteaptând să-i
vină
rândul
la ceva,
undeva
.
8.
Compuse:
coada
-
calului
=
a)
nume
dat
mai
multor
plante
erbacee
caracterizate
prin
două
tipuri
de tulpini:
una
fertilă
și alta
sterilă
;
barba
-
ursului
(
Equisetum
);
b)
plantă
erbacee
acvatică
cu
frunze
liniare
și cu
flori
mici
,
verzui
(
Hippuris
vulgaris
);
coada
-
cocoșului
=
nume
dat
mai
multor
specii
de
plante
erbacee
cu
flori
albe
,
întrebuințate
în
medicina
populară
(
Polygonatum
);
coada
-
mielului
=
a)
plantă
erbacee
cu
frunze
lucitoare
și cu
flori
violete
(
Verbascum
phoeniceum
);
b)
mică
plantă
erbacee
cu
tulpina
întinsă
pe
pământ
, cu
flori
de
culoare
albastru
-
deschis
cu
vinișoare
mai
întunecate
(
Veronica
prostrata
);
coada
-
mâței
=
plantă
erbacee
cu
flori
mici
,
roz
(
Leonurus
marrubiastrum
);
coada
-
mâței
-de-
baltă
=
nume
dat
mai
multor
specii
de
mușchi
de
culoare
albă
-
gălbuie
, care
cresc
prin
locurile
umede
și
contribuie
la
formarea
turbei
(
Sphagnum
);
coada
-
racului
=
plantă
erbacee
cu
flori
mari
de
culoare
galbenă
(
Potentilla
anserina
);
coada
-
șoricelului
=
plantă
erbacee
medicinală
cu
frunze
penate
,
păroase
, cu
flori
albe
sau
trandafirii
(
Achillea millefolium
);
coada
-
vacii
=
a)
plantă
erbacee
țepoasă
,
înaltă
, cu
frunze
lanceolate
și cu
flori
albe
,
dispuse
în
spice
(
Echium
altissimum
);
b)
plantă
erbacee
cu
flori
violete
sau
roșietice
(
Salvia
silvestris
);
coada
-
vulpii
=
plantă
erbacee
cu
frunze
lucioase
pe
partea
inferioară
, cu
flori
verzi
dispuse
în
formă
de
spic
,
folosită
ca
furaj
(
Alopecurus
pratensis
);
coada
-
zmeului
=
plantă
veninoasă
cu
tulpina
târâtoare
și cu
fructele
în
forma
unor
bobițe
roșii
, care
crește
prin
mlaștini
(
Calla
palustris
);
coada
-
rândunicii
=
numele
a
doi
fluturi
mari
,
frumos
colorați
, care au
câte
o
prelungire
în
partea
posterioară
a
aripilor
(
Papilio
machaon
și
podalirius
). [Pl. și: (
2
)
coade
] – Lat.
coda
(=
cauda
).
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia salvia
JÁLE
1
s.f.
1.
Tristețe
,
mâhnire
,
durere
adâncă
;
jelanie
(
2
). ♢
Loc
. adj.
De
jale
=
trist
,
jalnic
, de
plâns
;
plin
de
dor
. ♢
Loc
. adv.
Cu
jale
= cu
amărăciune
,
dureros
,
jalnic
.
2.
(Înv.)
Doliu
. [Var.: (reg.)
jéle
s.f.] – Din sl.
žalĩ.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia salvia
JÁLE
2
s.f.
Nume
dat
mai
multor
plante
din
familia
labiatelor
(Salvia); spec.
mic
arbust
cu
tulpina
semilemnoasă,
aromată
, cu
frunze
opuse
, cu
flori
albastre
,
violete
,
galbene
sau
albe
,
cultivat
ca
plantă
ornamentală
și
medicinală
,
salvie
(Salvia
officinalis
).
– Din magh.
zsálya.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia salvia
JÁLEȘ,
jaleși
,
s.m.
1.
Gen
de
plante
erbacee
din
familia
labiatelor
, cu
frunze
mari
,
opuse
,
dințate
și cu
florile
viu
colorate
(Salvia);
plantă
care
face
parte
din acest
gen
.
2.
Plantă
erbacee
meliferă
din
familia
labiatelor
, cu
frunze
ovale
și cu
flori
purpurii
dispuse
în
spice
(
Stachys
germanica
).
–
Jale
2
+ suf.
-eș.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia salvia
SÁLBIE
s.f. v.
salvie
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia salvia
SÁLVIE,
salvii
,
s.f. (
Bot
.)
Jale
2
(Salvia
officinalis
).
[Var.:
sálbie
s.f.] – Din lat.
salvia.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia salvia
SÁLVIE,
salvii
,
s.f. (
Bot
.)
Jale
2
(Salvia
officinalis
).
[Var.:
sálbie
s.f.] – Din lat.
salvia.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia salvia
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK