Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția poală definiție dex
poală
găsește rime pentru
poală
Urmatoarele cuvinte sunt apropiate de cuvantul cautat:
boală
(pl. boli),
boală
(pl. boale),
coală
,
coală
,
hoală
,
koala
,
oală
,
pală
,
poacă
,
poadă
,
poafă
,
poală
,
poaltă
,
poamă
,
poapă
,
poară
,
poclă
,
pofală
,
polă
,
șoală
,
țoală
,
voala
,
zoală
Cuvinte apropiate:
boală
(pl. boli),
boală
(pl. boale),
coală
,
coală
,
hoală
,
koala
,
oală
,
pală
,
poacă
,
poadă
,
poafă
,
poală
,
poaltă
,
poamă
,
poapă
,
poară
,
poclă
,
pofală
,
polă
,
șoală
,
țoală
,
voala
,
zoală
POÁLĂ,
poale
,
s.f.
I.
1.
Partea
de
jos
a unui
veșmânt
femeiesc
sau a unor
obiecte
de
îmbrăcăminte
(
încheiate
în
față
);
tivitură
a unui
obiect
de
îmbrăcăminte
;
partea
de la
talie
în
jos
, mai
larga
, a unor
veșminte
; (pop.)
fustă
. ♢
Loc
. adv.
La poala
(sau
la
poalele
) cuiva
=
a)
înaintea
, la
picioarele
cuiva;
b)
la
voia
, la
bunul
plac
al cuiva. ♢ Expr.
A se ține de poala
(sau
poalele
) cuiva
=
a)
(
despre
copii
) a
sta
în
preajma
sau sub
ocrotirea
mamei
, a nu se
depărta
de
dânsa
;
b)
a
urmări
cu
insistență
pe cineva, a se ține
scai
de cineva.
A-l
trage
(pe cineva)
copiii
de
poale
= a avea
copii
mici
,
familie
numeroasă
, a avea
greutăți
familiale
. (Fam.;
despre
femei
)
A ține
(pe cineva)
la
(sau
de) poala
(sau
poalele
) ei
= a nu-i
lăsa
(cuiva)
prea
multă
libertate
de
acțiune
, a-l ține din
scurt
, a
dispune
de cineva.
A-și da
poalele
peste
cap
sau
a-și
lua
(ori
a-și pune)
poalele
în
cap
= a nu mai ține
socoteală
de
nimic
, a
depăși
orice
limită
; a da pe
față
un
caracter
josnic
,
imoral
.
A
săruta
poala
(sau
poalele
) cuiva
= a
săruta
partea
de
jos
a
hainei
unui
suveran
în
semn
de
supunere
și
respect
,
potrivit
unui
obicei
azi
ieșit
din
uz
; a se
închina
;
p. ext.
a se
prosterna
, a se
umili
. ♦
(
Plăcintă
cu)
poale
(sau
poalele
)-n
brâu
=
plăcintă
făcută
din
bucăți
pătrate
de
aluat
,
ale
cărei
colțuri
se
întorc
peste
umplutură
,
formând
un
fel
de
plic
.
2.
Partea
corpului
cuprinsă
între
brâu
și
genunchi
,
împreună
cu
partea
de
îmbrăcăminte
corespunzătoare
, la o
persoană
care
șade
;
partea
de
jos
și din
față
a unei
fuste
, a unui
șorț
etc.
adusă
în
sus
și
ținută
cu
mâna
sau
prinsă
în
brâu
,
formând
o
adâncitură
în care se
pot
aduna
ori
dure
anumite
lucruri
. ♢
Loc
. adv.
Cu poala
= în
cantitate
mare
,
mult
. ♢ Expr. (
Rar
)
A
duce
pe cineva în poală
= a
ocroti
, a
proteja
pe cineva. ♦
Cantitatea
de
lucruri
care
pot
fi
duse
într-o poală (
I 2
).
O poală de
ouă
.
3.
Spec. (La pl.)
Bucată
de
pânză
frumos
lucrată
cu care se
împodobește
o
icoană
sau cu care se
acoperă
masa
din
altar
.
4.
Parte
marginală
a unei
piei
(care
acopere
abdomenul
și
picioarele
animalului
).
II.
P.
anal
.
1.
Margine
a unei
păduri
situată
de
obicei
mai în
vale
.
2.
Parte
a
cerului
mărginită
de
linia
orizontului
;
zare
.
3.
(La pl.)
Zonă
mai
larga
de la
baza
unei
forme
de
relief
înalte
(
munte
,
deal
,
pisc
etc.). ♦
Partea
de
jos
a unei
clădiri
, a unui
zid
;
bază
,
temelie
. ♦
Partea
de
jos
a
coroanei
unui
copac
.
III.
Compuse: (
Bot
.)
poala-
rândunicii
sau
poala-
Maicii
-
Domnului
=
volbură
;
poala-
Sfintei
-
Marii
=
plantă
erbacee
din
familia
labiatelor
, cu
tulpină
înaltă
, cu
frunze
mici
,
aromate
și
flori
albe
(
Nepeta
nuda
).
IV.
(Pop.; în
sintagma
)
Poală
albă
=
leucoree
. – Din sl.
pola.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia poală
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK