definiția officinalis definiție dex

officinalis

găsește rime pentru officinalis
Urmatoarele cuvinte sunt apropiate de cuvantul cautat: officinalis
Cuvinte apropiate: officinalis

AVRĂMEÁSCĂ

s.f. v. avrămeasă.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia officinalis

BUJÓR,

bujori, s.m. 1. Nume dat unor plante erbacee, dintre care una (numită și bujor de grădină) are flori mari, roșii, roz sau albe, iar alta (numită și bujor de câmp) are flori roșii ca sângele (Paeonia). ♢ Bujor românesc = specie de bujor ocrotită de lege, cu tulpina înaltă de 50-80 cm și cu flori mari sângerii (Paeonia peregrina, var. romanica). ♦ Fig. Roșeață naturală a obrajilor. 2. Compus: bujor-de-munte = smirdar. – Din bg. božur.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia officinalis

BURÉTE

bureți, s.m. 1. (Bot.) Nume generic dat unor ciuperci; spongie. ♢ Expr. (Fam.) Doar n-am mâncat bureți = doar n-am înnebunit! 2. (În sintagma) Burete-de-mare = (la pl.) Încrengătură de nevertebrate marine, fixate de stânci, cu formă variată și cu scheletul constituit din spicule și bastonașe silicioase sau calcaroase (Spongiaria); (și la sg.) animal din această încrengătură; spongier. ♦ Scheletul poros al acestui animal (sau obiect similar fabricat din cauciuc, material plastic), care, datorită proprietății de a absorbi lichidele, se întrebuințează la ștersul tablei de scris, la spălat etc. – Lat. *boletis sau refăcut din bureți (pl. lui *buret(u) < lat. boletus).
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia officinalis

CAPTALÁN,

captalani, s.m. Plantă erbacee cu frunze mari și late și cu flori purpurii (Petasites officinalis); p. restr. frunzele acestei plante, întrebuintate ca acoperiș la stupii primitivi de albine. [Var.: căptălán s.m.] – Din magh. káptalan.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia officinalis

CIUBOȚÍCĂ

, ciuboțele, s.f. 1. (Reg.) Cizmuliță sau gheată de damă. 2. Compuse: ciuboțica-cucului = plantă erbacee cu frunze ovale dispuse în rozete și păroase pe partea inferioară, cu flori galbene și cu fructul o capsulă (Primula officinalis); ciuboțica-ursului = plantă erbacee cu frunze lobate și cu flori purpurii (Cortusa matthioli). [Var.: cioboțícă s.f.] – Ciubotă + suf. -ică.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia officinalis

CIUÍN

, ciuini, s.m. Plantă erbacee cu flori albe sau roz, a cărei rădăcină se întrebuințează în industria textilă, farmaceutică și alimentară: odagaci, săpunel, săpunăriță (Saponaria officinalis). – Din tc. çöven.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia officinalis

CIUMĂREÁ

, ciumărele, s.f. Plantă erbacee medicinală cu frunze alterne și cu flori liliachii grupate în ciorchini (Galega officinalis). – Cf. ciumă.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia officinalis

FILIMÍCĂ

s.f. Plantă erbacee decorativă și medicinală, cu miros plăcut și puternic, cu flori galbene-aurii sau galbene-roșietice (Calendula officinalis). – Et. nec.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia officinalis

FUMĂRÍȚĂ,

fumărițe, s.f. Mică plantă erbacee din familia papaveraceelor, cu flori purpurii sau albe, cu gust amar și cu fructe globuloase (Fumaria officinalis). – Fum + suf. -ăriță.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia officinalis

JÁLE1

s.f. 1. Tristețe, mâhnire, durere adâncă; jelanie (2). ♢ Loc. adj. De jale = trist, jalnic, de plâns; plin de dor. ♢ Loc. adv. Cu jale = cu amărăciune, dureros, jalnic. 2. (Înv.) Doliu. [Var.: (reg.) jéle s.f.] – Din sl. žalĩ.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia officinalis

JÁLE2

s.f. Nume dat mai multor plante din familia labiatelor (Salvia); spec. mic arbust cu tulpina semilemnoasă, aromată, cu frunze opuse, cu flori albastre, violete, galbene sau albe, cultivat ca plantă ornamentală și medicinală, salvie (Salvia officinalis). – Din magh. zsálya.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia officinalis

JÁLEȘ,

jaleși, s.m. 1. Gen de plante erbacee din familia labiatelor, cu frunze mari, opuse, dințate și cu florile viu colorate (Salvia); plantă care face parte din acest gen. 2. Plantă erbacee meliferă din familia labiatelor, cu frunze ovale și cu flori purpurii dispuse în spice (Stachys germanica). – Jale2 + suf. -eș.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia officinalis

LEVĂNȚÍCĂ

s.f. Plantă erbacee din familia labiatelor, cu flori albastre plăcut mirositoare, întrebuințată în medicină și în industria parfumurilor; lavandă (Lavandula angustifolia). [Var.: levențícă, livănțícă s.f.] – Levantă (înv. „levănțică” < ngr.) + suf. -ică.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia officinalis

LINGUREÁ, -ÍCĂ,

lingurele, s.f. 1. Mică plantă medicinală din familia cruciferelor, cu frunze crestate, cu flori albe grupate în ciorchini, întrebuințată în combaterea afecțiunilor scorbutice, pulmonare etc. (Cochlearia officinalis). 2. (Pop.) Furca pieptului, lingura pieptului. ♦ Cavitate situată în partea inferioară a furcii pieptului. – Lingură + suf. -ea, -ică.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia officinalis

MIÉRE

s.f. Substanță semilichidă, gălbuie, dulce și aromată, foarte bogată în zaharuri, vitamine și enzime, culeasă și produsă de albine din nectarul florilor. ♢ Luna de miere = prima lună din viața conjugală. ♢ Loc. adj. De miere = generos, bun. ♦ Nectarul florilor. ♢ Compus: mierea-ursului = a) plantă erbacee cu frunzele catifelate, cu flori albastre-violete sau roșii (Pulmonaria officinalis); b) sâmbovină. – Lat. mel.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia officinalis

MIRÚȚĂ,

miruțe, s.f. Plantă erbacee cu peri aspri și țepoși, cu flori purpurii sau violete (Anchusa officinalis). – Cf. mieriu1.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia officinalis

ODOLEÁN,

odoleni, s.m. Nume dat mai multor specii de plante erbacee cu flori mari, trandafirii sau albe (Valeriana), dintre care una servește la prepararea unor produse farmaceutice cu proprietăți sedative; valeriană (Valeriana officinalis). [Var.: odoleánă s.f., hodoleán s.m.] – Din ucr. odoljan.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia officinalis

PARACHÉRNIȚĂ,

parachernițe, s.f. Plantă erbacee medicinală cu tulpina dreaptă, cu frunzele alungite și cu flori verzi (Parietaria officinalis). – Et. nec.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia officinalis

RÓINIȚĂ2,

roinițe, s.f. Plantă erbacee perenă, cu flori albe ori liliachii cu miros plăcut, mult căutate de albine, cu frunze ovale întrebuințate în medicină pentru calitățile lor stimulente și antispasmodice; mătăciună, melisă (Melissa officinalis). – Roi2 + suf. -niță.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia officinalis

RÓINIȚĂ1,

roinițe, s.f. (Pop.) Stup mic portativ cu care se prinde un roi2 nou. – Din scr. rojnica.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia officinalis

ROZMARÍN,

rozmarini, s.m. Arbust mic, din familia labiatelor, plăcut mirositor, cu frunze totdeauna verzi și cu flori albastre, albe sau roșii, întrebuințat în medicină și în industria parfumurilor (Rosmarinus officinalis). – Din germ. Rosmarin.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia officinalis

SÁLBIE

s.f. v. salvie.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia officinalis

SÁLCE1

s.f. Plantă erbacee exotică din familia liliaceelor, cu tulpina agățătoare și cu flori dispuse în umbele (Smilax medica); p. restr. numele popular al rădăcinii acestei plante, cu utilizări în medicină. [Var.: sálcie s.f.] – Et. nec.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia officinalis

SÁLCE2

s.f. (Înv.) Salță1. – Cf. salță1.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia officinalis

SÁLCE3

s.f. v. salcie1.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia officinalis

SÁLVIE,

salvii, s.f. (Bot.) Jale2 (Salvia officinalis). [Var.: sálbie s.f.] – Din lat. salvia.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia officinalis

SORBESTREÁ,

sorbestrele, s.f. Plantă erbacee din familia rozaceelor, cu tulpina dreaptă, cu frunze lucioase, crestate pe margini și cu flori hermafrodite lipsite de corolă (Sanguisorba officinalis). – Cf. it. sorbastrella.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia officinalis

SPARÁNGHEL

s.m. Plantă erbacee legumicolă cu rădăcini cărnoase și cu frunze nedezvoltate, asemănătoare unor solzișori, cultivată pentru lăstarii ei tineri, foarte gustoși (Asparagus officinalis). – Din ngr. sparánghi.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia officinalis

SPÓNGIE,

spongii, s.f. (Zool.) Burete. – Din lat. spongia.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia officinalis

SULFÍNĂ,

sulfine, s.f. Numele a două plante erbacee, melifere și medicinale, cu flori plăcut mirositoare, galbene (Melilotus officinalis) sau albe (Melilotus albus). [Var.: sulcínă s.f.] – Lat. *sulfina (< sulphur).
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia officinalis

USTUROÍȚĂ,

usturoițe, s.f. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu miros puternic de usturoi, cu flori mici, albe, întrebuințată în medicină; aișor (Alliaria officinalis). [Acc. și: usturóiță] – Usturoi + suf. -iță.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia officinalis

VENINÁRIȚĂ,

veninarițe, s.f. Plantă erbacee cu flori albe sau trandafirii, care se folosește în medicină pentru proprietățile ei iritante și purgative; avrămeasă (Gratiola officinalis). – Venin + suf. -ariță.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia officinalis

VENTRILÍCĂ

, ventrilici, s.f. 1. Plantă erbacee cu tulpina culcată sau agățătoare și cu flori albastre, care cresc la subsuoara frunzelor; ventricea. (Veronica tournefortii). 2. Plantă erbacee păroasă, cu tulpina târâtoare la bază și ridicată la vârf, cu flori albastre, albe sau albe trandafirii, cu dungi închise (Veronica officinalis). – Et. nec.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia officinalis

VERBÍNĂ,

verbine, s.f. Numele mai multor specii și varietăți de plante erbacee decorative cu frunze dințate, ascuțite la vârf și acoperite cu peri, cu flori roșii, albe, purpurii sau liliachii; vervenă (Verbena); plantă aparținând uneia dintre aceste specii sau varietăți. – Din lat. verbena.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia officinalis

VINDECEÁ,

vindecele, s.f. Plantă erbacee din familia labiatelor, cu flori purpurii, cu proprietăți medicinale (Stachys officinalis). – Vindeca + suf. -ea.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia officinalis
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar