Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția heracleum definiție dex
heracleum
găsește rime pentru
heracleum
Urmatoarele cuvinte sunt apropiate de cuvantul cautat:
heracleum
Cuvinte apropiate:
heracleum
CRÚCE,
cruci
,
s.f.
I. 1.
Obiect
format
din
două
bucăți
de
lemn
, de
piatră
, de
metale
prețioase
etc.
așezate
perpendicular
și
simetric
una
peste
alta și
constituind
simbolul
credinței
creștine
. ♢ Expr.
A pune
cruce
cuiva
(sau
la ceva
) = a
considera
ca
mort
,
definitiv
lichidat
,
pierdut
.
A fi cu
crucea
-n
sân
= a fi (sau a se
preface
)
evlavios
.
Cruce
de
aur
,
spun
oamenii
superstițioși
când
aud
numele
diavolului
.
2.
Figură
sau
desen
în
formă
de
cruce
(
I 1
),
având
diferite
semnificații: într-o
listă
de
nume
de
persoane
arată
că
posesorul
celui
însemnat
cu
cruce
a
decedat
;
înaintea
unui
cuvânt
atestă
vechimea
mare
a
cuvântului
respectiv
; în
calendar
marchează
o
zi
de
sărbătoare
creștină
;
peste
un
text
indică
semnul
anulării
etc. ♢
Cruce
roșie
=
semn
distinctiv
al
spitalelor
,
ambulanțelor
,
centrelor
de
asistență
medicală
, de
prim
ajutor
etc.
3.
Simbol
al
ritualului
creștin
, care
constă
dintr-un
gest
(
semnul
crucii
)
făcut
cu
degetele
la
frunte
, la
piept
și,
succesiv
, la cei
doi
umeri
. ♢ Expr.
A-și
face
cruce
=
a)
a
executa
simbolul
crucii
(
I 1
);
b)
a se
minuna
, a se
mira
tare
.
4.
Religia
,
confesiunea
creștină:
creștinism
.
5.
Termen
care
intră
în
componența
numelui
unor
decorații
,
insigne
etc. în
formă
de
cruce
(
I 1
).
Crucea
„
Sfântul
Gheorghe”
.
6.
Nume
dat
la
diverse
obiecte
sau
părți
ale
unor
obiecte
,
dispuse
în
formă
de
cruce
(
I 1
). ♢ (Tehn.)
Cruce
cardanică
=
dispozitiv
mecanic
de
asamblare
prin
articulare
,
permițând
transmiterea
mișcării
circulare
între
doi
arbori
care
pot
forma
între
ei un
unghi
oarecare
.
7.
Piesă
de
oțel
,
fontă
,
beton
etc.
pentru
legarea
a
două
conducte
în
prelungire
, din care se
despart
două
orificii
laterale
perpendiculare
. ♦
Fiting
cu
patru
intrări
. ♦
Crucea
căruței
=
bucată
de
lemn
pusă
de-a curmezisul
peste
proțap
.
Crucea
amiezii
=
a)
punct
pe
bolta
cerească
unde se
află
soarele
la
amiază
;
b)
ora
12
ziua
.
Crucea
nopții
=
miezul
nopții
. ♢
Loc
. adj. și adv.
În
cruce
= (
așezat
)
cruciș
,
încrucișat
. ♢ Expr. (
Soarele
) e
cruce
amiazăzi
sau
în
crucea
amiezii
sau
soarele
e (în)
cruci
sau (
în)
cruce
amiazăzi
= (e) la
amiază
, (ne
aflăm
) la
ora
12 din
zi
. ♦ (
Adverbial
)
Cruciș
. ♢ Expr.
A se pune
cruce
= a se
împotrivi
unei
acțiuni
, a se pune de-a curmezișul
spre
a o
zădărnici
.
8.
Instrument
de
tortură
în
antichitate
, pe care
osânditul
îl
purta
adesea
în
spinare
până la
locul
de
execuție
și pe care
era
apoi
pironit
cu
cuie
. ♢ Expr.
A-și
purta
crucea
= a
îndura
o
suferință
mare
. ♦ (La
catolici
)
Drumul
crucii
=
ciclu
de 14
picturi
sau
sculpturi
reprezentând
chinurile
lui Cristos de la
judecata
lui Pilat până la
răstignire
;
calvar
,
drumul
Golgotei.
9.
(Pop.: art.)
Constelația
lebedei
,
formată
din
cinci
stele
așezate
în
formă
de
cruce
(
I 1
).
10
. (
Adesea
la pl.)
Loc
unde se
întretaie
două
sau mai
multe
drumuri
;
răscruce
,
răspântie
. ♢ Expr.
A
face
cruce
= (
despre
vehicule
cu
orar
fix
) a se
întâlni
într-o
stație
,
venind
din
direcții
diferite
. (Reg.)
A i se
face
(cuiva)
calea
cruce
cu cineva
= a-i
ieși
cuiva cineva în
cale
, a se
încrucișa
drumurile
mai
multor
persoane
.
A da cu
crucea
peste
cineva
= a
întâlni
pe cineva din
întâmplare
, pe
neașteptate
.
A i se
face
cuiva
calea
cruce
= a se
deschide
înaintea
cuiva o
răspântie
;
fig
. a avea de
ales
între
mai
multe
soluții
; a se
ivi
piedici
înaintea
cuiva. ♦ (Înv.)
Echipă
compusă
din
doi
până la
patru
soldați
, care
erau
obligați
să
plătească
, în
mod
solidar
,
căpeteniilor
o
anumită
cotă
de
impozite
.
11
. (În
sintagma
)
Cruce
de
voinic
(sau
de
om
) =
bărbat
în
toată
puterea
;
bărbat
bine
făcut
;
voinic
.
II.
(
Bot
.) Compuse:
crucea
-
pământului
=
plantă
erbacee
meliferă
din
familia
umbeliferelor
, cu
tulpina
și
frunzele
păroase
, cu
flori
albe
sau
roz
;
brânca
-
ursului
(
Heracleum
sphondylium
);
crucea
-
voinicului
=
plantă
erbacee
din
familia
ranunculaceelor
, cu
flori
mari
,
albastre
(
Hepatica
transilvanica
). – Lat.
crux, -cis.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia heracleum
TÁLPĂ,
tălpi
,
s.f.
1.
1.
Partea
inferioară
a
labei
piciorului
; la
om
și la unele
animale
, de la
degete
până la
călcâi
, care
vine
în
atingere
cu
pământul
și pe care se
sprijină
corpul
. ♢ Expr.
A o
apuca
la
talpă
sau
a-și
lua
tălpile
la
spinare
= a
pleca
, a o
șterge
.
Arde
focul
la
tălpile
picioarelor
,
se
spune
când
cineva este
amenințat
de o
primejdie
. (Reg.)
A fi
sau
a (se)
scula
, a (se) pune în
tălpi
= a (se)
scula
din
pat
;
p. ext.
a (se) pune în
mișcare
, în
acțiune
. ♦
Compuse
;
talpa
-
gâștei
=
a)
încrețiturile
de la
coada
ochiului
(la
persoanele
în
vârstă
);
b)
scris
neîngrijit
;
c)
plantă
erbacee
meliferă
și
medicinală
, cu
tulpina
puternică
, cu
frunze
lungi
, cu
flori
mici
,
roz
(
Leonurus
cardiaca
);
talpa
-
ursului
=
plantă
erbacee
cu
frunze
mari
,
spinoase
și cu
flori
albe
sau
trandafirii
,
grupate
în
formă
de
spic
(
Acanthus
longifolius
);
talpa
-
stâncii
=
mică
plantă
erbacee
cu
tulpina
târâtoare
,
ramificată
, cu
flori
mici
,
albe
(Coronopus
procumbens
);
talpa
-
lupului
=
plantă
erbacee
cu
flori
mici
roșietice
, cu
frunzele
acoperite
în
partea
inferioară
de
numeroase
glandule
,
albe
,
având
proprietăți
antiscorbutice
și
diuretice
(Chaiturus marrubiastrum).
2.
Partea
de
dedesubt
a
încălțămintei
sau a
ciorapului
, care protejază
talpa
(
I 1
).
3.
Piele
groasă
tăbăcită
special
, din care se
confecționează
pingelele
încălțămintei
,
flecurile
tocurilor
etc. ♢
Talpă
artificială
=
material
fabricat
, prin
aglomerare
cu
lianți
, din
fibre
de
piele
(provenite din
deșeuri
),
fibre
de
celuloză
și
fibre
textile
,
folosit
ca
înlocuitor
pentru
talpă
(
I 3
), la
branțuri
,
ștaifuri
,
bombeuri
.
II.
1.
Lemn
gros
,
grindă
care se așează la
temelia
unei
construcții
pentru
a o
sprijini
;
p. ext.
temelie
. ♢
Talpa
casei
=
capul
familiei
,
bărbatul
.
Talpa
țării
(sau a
casei
)
=
țărănimea
(considerată în
trecut
ca
temelie
a
țării
,
obligată
să
suporte
tot
greul
îndatoririlor
).
Talpa
iadului
=
a)
(în
basme
)
temelia
iadului
;
mama
căpeteniei
dracilor
;
b)
om
foarte
rău
,
păcătos
;
babă
rea
,
vrăjitoare
. ♦ Fig.
Sprijin
,
bază
,
susținere
.
2.
Fiecare
dintre
cele
două
lemne
groase
,
orizontale
, care
alcătuiesc
scheletul
războiului
de
țesut
manual
.
3.
Fiecare
dintre
cele
două
suporturi
laterale
, de
lemn
sau de
oțel
,
curbate
în
sus
la
capătul
de
dinainte
, pe care
alunecă
sania
. ♦
Lemnul
din
spatele
cormanei
, pe care se
sprijină
plugul
și care
îl
face
să
alunece
mai
ușor
pe
brazdă
. ♦
Partea
de
dedesubt
a
corăbiei
. ♦
Parte
care
formează
fundul
unui
scoc
de
moară
, de
joagăr
etc.
4.
Partea
inferioară
,
lățită
, a unei
piese
, a unui
organ
de
mașină
sau a unui
element
de
construcție
, prin care acesta se reazămă pe altă
piesă
, pe
teren
sau pe un
suport
. ♦ Spec.
Partea
de
jos
,
lățită
, a unei
șine
, prin care aceasta se reazămă pe
traverse
. ♦ Spec.
Parte
a
rindelei
care
alunecă
pe
lemnul
supus
prelucrării
. ♦ Spec.
Extremitate
a unui
pat
de
pușcă
pe care se
sprijină
arma
când
stă
vertical
. ♦ Spec.
Partea
de
dedesubt
, pe care se
clădește
o
claie
sau un
stog
. ♦ Spec.
Bază
a unei
excavații
miniere
sau a unei
găuri
de
sondă
. ♦ Spec.
Parte
mai
lățită
(
inferioară
) a unei
litere
tipografice
. – Cf. magh.
talp.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia heracleum
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK