TOT, TOÁTĂ,
toți, toate, adj. nehot., pron. nehot., adv., s.n.
I. Adj. nehot.
1. (La sg.)
Întreg;
integral,
complet; din care nu
lipsește nimeni sau
nimic; cât
există, cât este, cât are; cât e de
mare, cât se
întinde, cât
cuprinde; cât
durează, cât ține.
Tot orașul. Tot timpul. ♢
Loc. prep.
Cu tot... = în
ciuda...
2. (La sg.)
Perfect. ♦ (Dă
ideea de
superlativ)
Cum nu
există (
altul) mai
mare, mai
mult. ♢
Loc. adj.
De tot... =
cum nu se
poate mai
mult.
3. (La sg.)
Fiecare (
dintre...),
oricare; care se
repetă. ♢
Loc. adj.
De toată ziua sau
de toate zilele = care se
face, se
întâmplă, se
poartă în
fiecare zi. ♢
Loc. adv.
Peste tot =
pretutindeni.
4. (La pl.) Care este în
număr complet,
fără să
lipsească nici
unul; care este în
serie completă,
fără sa
lipsească ceva. ♢
Loc. adv.
În toate părțile =
pretutindeni. ♦ (
Alcătuiește,
împreună cu un num.
card.,
numerale colective)
Toți cinci. ♢ Expr.
A vârî (sau
a băga) pe cineva în toți sperieții = a
înfricoșa.
II. Pron. nehot.
1. (La pl.; cu
nuanță de num. nehot.)
Lucrurile sau
ființele câte intră în
discuție sau care
sunt de același
fel (
fără să
lipsească nici
unul). ♢
Loc. adv.
Înainte de toate = în
primul rând, mai
presus de
orice altceva. ♦ (
Precedat de conj. „și”,
rezumă o
enumerație)
Restul care n-a
fost amintit;
celelalte. ♦ (
Predomină ideea de
varietate, de
diversitate)
Orice lucru,
fără alegere. ♢ Expr.
Toate ca toate (sau
toatele), dar... (sau
însă...) =
celelalte ar mai
merge,
dar...;
treacă-
meargă,
dar...
2. Lucrurile care, considerate
împreună,
formează un
ansamblu. ♦
Loc. adv.
Cu totul (și cu totul) = pe de-a-ntregul, în
întregime.
Cu totul =
a) în
total;
b) cu
desăvârșire, în
întregime.
În tot sau
(în) totului tot =
a) la un
loc,
una cu alta; în
total;
b) într-un
cuvânt, la
urma urmelor.
Tot în tot = pe de-a-ntregul.
De tot =
a) (cu
sens modal) cu
desăvârșire, în
întregime;
b) (cu
sens temporal)
pentru totdeauna,
definitiv;
c) foarte,
extrem de... ♢
Loc. prep.
Cu tot cu... sau
cu (cineva sau
ceva) cu tot =
împreună, la un
loc. ♢ Expr.
Asta-i tot sau
atâta (ori
atâta-i) tot =
doar atât (și
nimic mai
mult).
3. (
Intră în
compunerea unor
adjective)
Atotcuprinzător. III. Adv. (
Exprimă continuitatea,
persistența)
1. Și
acuma, în
continuare,
încă; (în
construcții negative) nici
acuma, până
acuma nu... ♦ Și mai
departe, ca și altă dată.
2. Mereu, tot
timpul,
toată vremea,
totdeauna,
pururea;
necontenit,
neîncetat,
întruna. ♢ Expr.
Să tot aibă...=
ar putea să
aibă (cel
mult)...
Să tot fie... =
ar putea să fie (cel
mult)... ♦
Statornic,
permanent.
3. De
repetate ori,
adeseori, de
multe ori.
4. (
Exprimă o
gradație a
intensității) – Din ce în ce.
IV. Adv. (
Stabilește identitatea,
similitudinea,
simultaneitatea)
1. (De)
asemenea, la
fel; în același
chip. ♢ Expr.
Tot așa (sau
astfel, atâta, același) =
întocmai,
exact așa (sau
atâta, același). ♢ (În
corelație cu „
așa” sau„
atât de...”,
formează gradul de
egalitate al
comparativului)
Tot atât de bun. ♢ Expr.
Mi-e tot atâta = mi-e
perfect egal.
2. (
Urmat de
substantive și
pronume,
arată că
ființa sau
lucrul respectiv revine,
apare într-o
situație similară)
Iarăși, din
nou (sau ca
totdeauna). ♦ (
Urmat de un
substantiv precedat de art. nehot.) Același. ♦ (
Urmat de
numeralul „
unu”)
Unu singur.
3. Numai, în
mod exclusiv. ♢ Expr.
Tot unul și unul = de
seamă, de
frunte,
ales. ♦ (
Urmat de un
adjectiv sau de un
substantiv la pl.)
Fără excepție,
unul și
unul. ♦ De tot, cu
totul, în
întregime, pe de-a-ntregul,
complet.
4. De
fiecare dată,
întotdeauna,
regulat. –
V. Adv.
1. Și
astfel, și
așa,
oricum.
2. Totuși, și
încă.
VI. S.n.
1. Întreg,
unitate (
rezultată din
totalitatea părților),
totalitate. ♦ Fig.
Lume,
univers.
2. Fig. (Art.)
Lucru esențial (la care se
reduc toate
celelalte). ♢ Expr.
Aici e totul = în asta
constă tot, asta
explică tot. [
Gen.-
dat. pl.
(a) tuturor, (a) tuturora] – Lat.
totus, -a, -um.