Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția singular definiție dex
singular
găsește rime pentru
singular
SINGULÁR, -Ă,
singulari
, -e
, adj.
1.
(
Gram
.; în
sintagmele
)
Număr
singular
(și substantivat, n.) =
categorie
gramaticală
care
indică
un
singur
exemplar
dintr-o
categorie
de
ființe
, de
obiecte
etc.
Persoana
întâi
(sau
a
doua
, a
treia
)
singular
=
persoană
gramaticală
care
indică
numărul
singular (
1
).
2.
Care
aparține
sau este
caracteristic
unui
singur
sau unui
anumit
exemplar
dintr-o
categorie
, care se
referă
la un
singur
sau la un
anumit
exemplar
dintr-o
categorie
;
individual
; care se
deosebește
de
alți
indivizi
, de alte
fenomene
etc. din aceeași
categorie
prin
anumite
trăsături
distincte
,
individuale
; care
iese
din
comun
în
raport
cu
ceilalți
indivizi
,
celelalte
fenomene
etc. din aceeași
categorie
; care este
singur
,
izolat
printre sau
față
de
indivizii
din aceeași
categorie
; care
ocupă
un
loc
aparte
în
cadrul
aceleiași
categorii
;
deosebit
,
aparte
,
neobișnuit
;
p. ext.
ciudat
,
bizar
,
original
. ♢ (Log.)
Judecată
singulară
=
judecată
al
cărei
subiect
este un
nume
individual
. ♦ (Fil.; substantivat, n.; art.)
Categorie
care
reflectă
un
singur
exemplar
dintr-o
clasă
de
lucruri
, în
totalitatea
însușirilor
lui care
îl
deosebesc
de
celelalte
lucruri
din
acea
clasă
;
individual
. – Din lat.
singularis
, fr.
singulier
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia singular
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK