vechíl (-li),
s.m. –
1. Substitut, împuternicit, reprezentant. –
2. Avocat, apărător. –
3. Administrator, curator. – Mr.
vechil’u. Tc. (arab.)
vekil (Roesler 590; Șeineanu, II, 376; Lokotsch 2154; Ronzevalle 171), cf. ngr. βεϰίλης
alb., bg.
vekil, sb.
većil. Sensurile 1 și 2 sînt înv. – Der.
vechilet, s.n. (
putere, autorizație, mandat), din tc.
vekjalet;
vechilemea, s.f. (
putere, mandat), înv. din tc.
vekileme;
vechilîc, s.n. (reprezentare, substituire), din tc.
vekilik;
vechilie, s.f. (slujba,
biroul substitutului sau al reprezentantului).