veác (-curi),
s.n. –
1. Timp, perioadă,
epocă. –
2. Existență, viață. –
3. Eternitate. –
4. Secol, perioadă de o
sută de
ani. –
5. Lume, societate. Var.
vac, pl. 3.
veci. Megl.
veac. Sl.
vĕkŭ (Cihac, II, 452; Conev 79), cf. bg.,
rus.
vékŭ. – Der.
vecie, s.f. (eternitate);
vecinic (var.
veșnic), adj. (
etern; adv.,
etern), din sl.
vĕčinŭ cu suf.
-nic;
(în)vecinici, vb. (a eterniza), înv.;
vecinicie (var.
veșnicie), s.f. (eternitate);
văcui (var.
vecui), vb. (a viețui, a
trăi; înv., a
trăi veșnic, a fi nemuritor).