uréche (-chi),
s.f. –
1. Fiecare dintre
cele două organe ale auzului. –
2. Auz. –
3. Branhie. –
4. Toartă. – Var.
urechie. Mr.
ureacl’e, megl.
urecl’ă, istr.
urecl’e. Lat.
aurĭcŭla, vulg.
orĭcla (Diez, I, 295; Pușcariu 1829; REW 793), cf. it.
orecchio, prov.
aurelha, fr.
oreille, cat.
orella, sp.
oreja (leonez.
orecha, mozarab
orilla),
port.
orelha. Uz general (
ALR, I, 53). – Der.
urechelniță (var.
urecher(n)iță), s.f. (curățitoare de
urechi; insectă, Forficula auricularia;
plantă, Sempervivum tectorum); urechia, vb. (a
trage de
urechi);
urechială, s.f. (
faptul de a
urechea);
urechiat, adj. (cu
urechi mari);
urechiță, s.f. (insectă;
plantă), în Trans.;
urechiușe, s.f. (insectă;
ciupercă, Tremella helvelloides).