umflá (-lu, -át),
vb. –
1. A
mări volumul, a dilata. –
2. (Refl.) A-și
mări volumul, a se inflama. –
3. A da
laptele în
foc. –
4. A
apuca, a
lua cu
mîna, a deține. – Var. înv.
înfla și der. – Mr.
umflu, umflare, megl.
amflu, amflari, istr.
ămflu. Lat.
inflāre (Pușcariu 1802; REW 4406), cf. it.
enfiare, prov.
enflar, fr.
enfler, sp.
hinchar. Trecerea lui
in- ›
un- trebuie să fie anterioară
rom., cf. logud.
unflare, sicil.
unkari, calabr.
uhhare, Teramo
umblà (Rohlfs,
Arch. Rom., VII, 465). – Der.
umflăcios, adj. (umflat,
gata să
crape);
umflăciune, s.f. (umflătură);
umflătură, s.f. (
loc umflat,
cucui). Din
rom. provine iud. sp.
u(n)flar.