tîrzíu
adv. –
1. După momentul potrivit sau
așteptat. –
2. (Adj.) Tomnatic, maturizat după
termenul obișnuit. –
3. Greoi,
încet, domol, lent. – Mr.
trădziu. Lat.
tardĭvus (Densusianu,
Hlr., 163; Pușcariu 1741; REW 8596), cf. it.
tardivo, logud., prov., cat.
cardiu, fr.
tardif, sp.,
port.
tardio. – Der.
tîrzielnic, adj. (tîrziu);
întîrzia, vb. (a rămîne în
urmă, a nu fi la
timp).