táre (-e),
adj. –
1. Puternic, robust, viguros. –
2. De
temut, influent. –
3. Rezistent,
dur, solid. –
4. Aspru,
sălbatic,
rău, primejdios. –
5. Viteaz,
voinic. –
6. Care
produce o senzație intensă. –
7. Bun,
bine pregătit, care
știe mult. –
8. (Adv.) Puternic, cu
putere. –
9. (Adv.)
Foarte. –
10. (Adv., înv.)
Mult, enorm. – Megl.
tari, istr.
tore. Lat.
tālis (Pușcariu 1713; REW 8543; Rosetti, I, 173), cf. it.
tale, prov., cat., sp.,
port.
tal, fr.
tel. Evoluția semantică este
curioasă, și a
fost explicată prin echivalența,
puțin vizibilă dintre „un anume cineva” cu „atît de important” (Tiktin), sau prin influența sl.
jak „astfel” și „
tare” (Skok,
Arch. slaw. Phil., XXXVII, 87; Densusianu,
GS, II, 324). De
asemenea se
poate porni de la comparativul
mai tare, care
poate ajunge să însemne „mai important”, cf.
mai așa, mai acătării. Cf.
atare. Der.
tărie, s.f. (forță,
putere,
vigoare, autoritate; înv., armată, forțe; rezistență; soliditate; înv., fortăreață, fortificație; severitate, rigoare, duritate;
gust înțepător; usturime, usturătură;
energie,
curaj; temperament; capacitate;
mijloc, centru; esență, extract;
cer,
boltă), ultimul sens numai poetic;
întări, vb. (a fortifica, a solidifica; a
deveni robust, a
prinde putere; a confirma; a ratifica);
întăritor, adj. (tonic, fortifiant);
întăritură, s.f. (fortificație);
tărire, s.f. (înv., forță);
tărime, s.f. (soliditate, rezistență, forță,
putere).