sîrg
s.n. – Silință, străduință. Probabil din sl.
usrŭdije „străduință”, cf.
osîrdie, prin intermediul sb., cf. sb.
srgati se „a se îngrămădi”,
srg „
prăjină pentru
uscat rufele”,
srdačka „mosorelul
suveicii”. Pare a fi dubletul lui
sîr,. s.n. (
Banat, grijă), der.
nisîruință, s.f. (
Banat, neglijență). Explicația bazată pe mag.
sürgős „
grăbit”, care derivă tot din sl.
usrŭdije (Cihac, II, 321; Gáldi.,
Dict., 96), este incertă. Der.
sirgui, vb. (înv., a forța, a constrînge; înv., a se
zori; refl., a-și da silința, a se forța);
sîrguință (var.
sîrguială), s.f. (silință, străduință);
sîrguitor (var.
sîrguincios), adj. (activ, harnic).