súlă (-le),
s.f. –
1. Dorn,
priboi. –
2. (Înv.)
Lance. –
3. Organ genital masculin. – Mr., megl.
sulă, istr.
sule. Lat.
sūbŭla (Cipariu,
Gram., 95; Cihac, I, 265; Pușcariu 1689; REW 8403), cf. logud.
sula, it.
suggia, friul.
suble, gal.
solla, ngr. σοῦβλα „
vătrai”; în celelalte
cazuri ar urma să ne
referim la lat.
subella (REW 8356). Sensul 3 este un eufemism, în
loc de
pulă. Der.
sulac, s.n. (Arg., penis;
organ genital al
calului);
sulhac (var.
suhac, suvac), s.m. (dorn;
vargă), în Trans. și Mold., contaminat cu rut.
suvac „
par” (Candrea; după Philippide,
Principii, 149,
suvac ar fi ngr. σουβλάϰι „
vătrai”);
sulac (var.
sulă, suloi, sulinar), s.m. (varietate de
crap, Cyprinus carpio hungaricus), probabil datorită
formei sale lunguiețe (după Candrea în legătură cu rut.
sulá „
șalău”, sb.
sulac „grindel”);
sular, s.m. (
pește, Aspro streber), cf. celălalt
nume al său
fusar;
sulhar (var.
sulhariu), s.m. (Trans., Mold.,
băț,
buștean);
sulastru, s.m. (grindel,
Lota vulgaris);
sulatic (var.
suletic), adj. (
subțire, lunguieț);
sulea, s.m. (
nimeni);
sulednic, adj. (
ascuțit, se
zice despre o varietate de
crap);
suleget (var.
suleged, suleagăn), adj. (înv., zvelt,
delicat), a
cărui der. este
puțin clară (der. din lat. *
sublicĭdus, de la
sublicĭus „de
băț” propus de Pușcariu,
ZRPh., XXVIII, 618, Pușcariu 1690, Tiktin este improbabilă, cf. REW 8376), probabil de la
suletic, sulednic, prin intermediul unei
forme *
sulejnic și prin asociație cu
deget;
suli, vb. (a
coase prost, a însăila).