șúi (-ie),
adj. –
Subțire, zvelt, mlădios. Originw incertă, probabil sl., cf. slov.
šujati „a
subția”. Legătura cu
ceh., slov.
šuhaj „zvelt” (Cihac, II, 396) nu este
sigură. – Der.
șuia, vb. refl. (a
subția);
șuieț, adj. (
delicat);
șuiat, adj. (
subțire, se
zice despre
fierul de marcat);
șuierătură, s.f. (
fier de marcat);
șuiță, s.f. (varietate de marmotă, Spermophilus citillus), probabil prin aluzie la aspectul ei sau din slov.
svisec (Cihac, II, 395; legătura cu bg.
šuek (Candrea), slov.
šûica (Scriban), este mai
puțin sigură).