suflá (-lu, – át),
vb. –
1. A
bate vîntul. –
2. A expira. –
3. A respira, a gîfîi. –
4. A
înteți focul, a
aprinde focul cu
aerul din plămîni. –
5. A
stinge. –
6. A goli
vasul. –
7. A insufla, a inspira, a sugera. –
8. A șopti
actorilor rolul. –
9. A
șterpeli, a
lua pe furiș. –
10. A auri, a acoperi cu
aur. – Mr.
suflu, suflare, megl.
suflu, suflari. Lat.
sŭfflāre (Pușcariu 1673; REW 8430), cf. it.
soffiare, prov.
soflar, fr.
souffler, sp.
sollar (în
Montaña asuellar). – Der.
suflare, s.f. (respirație;
faptul de a fi; ființă
vie);
suflat, adj. (aurit);
suflător, adj. (care
suflă; s.n., vînturar);
suflătoare, s.f. (muștiuc de
fluier);
sufloi, s.n. (
foale; vînturar);
suflu, s.n. după fr.
souffle;
suflet (mr.
suflet), s.n. (respirație, răsuflare; viață; principiu vital,
inimă; facultate psihică, conștiință,
bunătate,
caritate,
valoare;
animal, ființă;
persoană, individ), cu suf. -
et (după
Pascu, I, 163, din lat.
sŭfflātus, cu
schimb de suf.; după Meyer,
Alb. St., IV, 226 și Candrea, din lat. *
sŭfflĭtus, format ca
hālĭtŭs de la
hālāre; cf. Densusianu,
GS, II, 4);
sufletesc, adj. (spiritual, de suflet);
sufletește, adv. (moralmente);
suflețel s.m. (
Banat, Anemona pulsatilla; Trans., Convallaria majalis);
sufleți, vb. (Olt., a
trăi);
însufleți, vb. (a
anima, a insufla
curaj; a reanima, a readuce în simțiri; a entuziasma, a pasiona, a înflăcăra);
însufleta, vb. (înv., a reînvia);
însuflețitor, adj. (animator, care însuflețeste);
neînsuflețire, s.f. (lipsă de viață sau de suflet);
neînsuflețit, adj. (inanimat). Der. din fr.
sufler, s.m.;
sufleu, s.n.;
insufla, vb. (var.
însufla), vb. (a inspira, a sugera).