sosí (-sésc, -ít),
vb. –
1. A
ajunge undeva. –
2. A fi în situația să ..., a fi
destul să ... Ngr. σώνω, aorist ἔσωσα (Miklosich,
Fremdw., 126; Cihac, II, 700; Murnu 51; Philippide, II, 733; Pușcariu,
Lr., 261), cf.
alb.
sos, bg.
sosa. – Der.
sosit, s.n. (
venit,
ajuns);
sositor, s.m. (în ghicitul în bobi, cel care
indică o
sosire apropiată);
nesosință, s.f. (înv., insuficiență).