smoálă
s.f. – Gudron,
catran. – Var.
zmoală, Mold.
șmoală și der. Sl. (bg., sb.,
pol.)
smola (Miklosich,
Slaw. Elem., 45; Cihac, II, 352; Conev 42). – Der.
smoli, vb. (a
unge cu
smoală, a cătrăni; refl., a se
prăji, a se pîrli), din sl.
smoliti;
smolit, adj. (
uns cu
smoală;
oacheș, brunet);
smolniță, s.f. (
loc, pămînt argilos), din sb.
smolnica (Scriban).