slují (-jésc, -ít),
vb. –
1. A servi pe cineva, a fi în serviciul cuiva. –
2. A fi
angajat, a
munci. –
3. A oficia o slujbă religioasă. –
4. A servi la ceva, a fi util. –
5. A
ajuta, a favoriza. –
6. A-și
face serviciul militar. –
7. A servi de, a
lua locul. –
8. (Refl.) A se servi, a se folosi, a se întrebuința. – Mr.
slujǫs, slujiri. Sl.
služiti (Miklosich,
Slaw. Elem., 45; Conev 59; Tiktin), cf.
slugă. – Der.
slujbă, s.f. (serviciu,
muncă de servitor; funcție, însărcinare; serviciu militar; serviciu religios; serviciu,
favoare,
ajutor, privilegiu), din sl.
služĭba;
slujbaș, s.m. (
angajat, lucrător mai
ales angajat la
stat);
slujitor, s.m. (
slugă, servitor; înv., soldat;
preot, oficiant; servant la
tun);
slujitoare, s.f. (servitoare);
slujitoresc, adj. (servil; înv., militar);
slujitorie, s.f. (înv., serviciu în armată);
slujitorime, s.f. (mulțime de slujitori);
slujnic, s.m. (
slugă), înv. din sl.
služĭnikŭ;
slujnică, s.f. (servitoare);
slujnicar, s.m. (
amant de slujnice), cuvînt lansat de N. Filimon;
slujnicărie, s.f. (condiție de
parvenit care
vrea să progreseze datorită relațiilor sale cu
slugile). – Cf.
sluger.