șínă (-ne),
s.f. –
Linie,
cale de
fier,
cerc,
obadă. – Germ.
Schiene, prin intermediul
pol.
szyna (Cihac, II, 388; Borcea 207).
Sec. XVII. – Der.
șinar, s.m. (
cui de
fier cu care se fixează șinele);
șinui, vb. (a pune
cercuri,
șine);
șineu, s.n. (Trans. de N,
băț cu care se strînge o
sfoară sau un
lanț sau un
fier-balot).