șindrílă (-le),
s.f. –
Șiță, șindră, scîndurică. – Var. Mold., Trans.
șindilă, Banat șindră și var. Germ.
Schindel, prin intermediul mag.
zsindely (Cihac, II, 388; Borcea 208; cf. Miklosich,
Fremdw., 125),
ceh.
šindel, sb.
šindra (›
Banat). Der. din sl.
scindĭlla (Cipariu,
Elem., 60) nu este probabilă. – Der.
șindrili, vb. (a acoperi cu șindrilă);
șindrilar, s.m. (cel care
bate șindrilă pe acoperiș).