scăldá (-ald, -át)
, vb. – A
face baie. – Mr.
(a)scaldu, scladare, megl.
scald(ari),istr.
scǫd. Lat.
excaldāre (Diez,
Gramm., I, 12; Pușcariu 1537; REW 2946; Rosetti, I, 173), cf. it.
scaldare, prov.
escuadar, fr.
échauder, sp.,
port.
escaldar. – Der.
scaldă, s.f. (baie;
cadă de baie);
scăldătoare, s.f. (baie;
apă pregătită pentru baie;
loc de
scăldat);
scăldătură, s.f. (acțiunea de a se
scălda;
apa care rămîne de la baie);
scăldușcă (var.
scăldușe), s.f. (Mold., baie).