săgeátă (săgéți),
s.f. –
1. Vergea de
lemn cu vîrf de
fier. –
2. Distanța maximă dintre un
arc de
curbă și
coarda care unește extremitățile lui. –
3. Cordar de
ferăstrău. –
4. Vîrf în care se termină acoperișurile. –
5. Braț de scrînciob. –
6. Vîrf de
brad care se plantează pe
mormintele tinerilor. –
7. Sagitaria (Sagittaria sagittifolia). – Mr.
sădzeată. Lat.
sagĭtta (Pușcariu 1495; REW 7508; Skok,
ZRPh., LIV, 490; Jokl,
REW, II, 44), cf. it.
saetta, prov., sp.
saeta, v. fr.
saete, cat.
sageta, port.
setta. – Der.
săgeta, vb. (a
lovi, a
răni, a
ucide cu săgeata; a
arunca săgeți; a
împunge, a înjunghia), care
ar putea proveni din lat.
sagĭttāre,
direct (Pușcariu 1496; REW 7509), cf. mr.
sădzitedz, it.
saettare;
săgetar (var.
săgetaș), s.m. (arcaș);
săgetător, adj. (care săgetează; pătrunzător; s.m., arcaș; s.m.,
nume de constelație și
zodie);
săgetătură, s.f. (
tragere cu
arcul, săgetare;
rană făcută de săgeată; junghi; paralizie, congestie cerebrală);
săgețea, s.f. (săbiuță, Gladiolus imbricatus);
săgețică, s.f. (greghetin,
Geranium pratense).