răzór (răzoáre),
s.f. –
1. Hotar,
hat. –
2. Cărăruie
între două ogoare. –
3. Loc arabil,
ogor cu
formă regulată și delimitat de
cărări. –
4. (Înv.)
Teren adaptat pentru o
moară de
apă. – Var.
rozor. Bg., sb.
razor (Miklosich,
Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 311; Conev 68), din sl.
razorati „a
ara”, cf.
ceh.
rozor, pol.
rozora. Der. din lat.
radiolus (Giuglea,
Dacor., I, 496) este improbabilă. – Der.
răzori, vb. (a
face răzor; a despărți, a separa; a
marca).