rac (ráci),
s.m. –
1. Crustaceu de rîu (
Astacus fluviatilis). –
2. (Înv.) Cancer, tumoare malignă. –
3. Cancer, constelație. –
4. (Înv.)
Ancoră. –
5. (Mold.)
Tirbușon. –
6. Extractor. –
7. Greblă,
pieptene. – Mr.
(a)rac, megl.
rac. Sl.
rakŭ (Miklosich,
Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 302; Conev 42), cf. bg., sb., cr.,
pol.,
rus.
rak, mag.
rák. – Der.
răcar, s.m. (
pescar de raci);
răculeț, s.m. (
plantă, Polygonum bistorta), cf.
numele său științific;
răcușor, s.m. (insectă, Nepa
cinerea);
racovină (var.
răcovină, răcoină, rocoină), s.f. (
plantă, Stellaria
media; Alsine verna; Anagallis arvensis), din sl. (sb.,
rus.)
rakovina;
rocoțea, s.f. (
plantă, Stellaria graminea), probabil de la cuvîntul anterior, prin contaminare cu
rotoțea, cf.
roată;
rocoțel, s.m. (
plantă, Holosteum umbellatum);
răciuină, s.f. (
plantă,
Galium angustifolium);
răciul, s.n. (Mold.,
plasă de
prins raci de rîu), probabil var. de la
răcilă, s.f. (Munt.,
plasă de pescuit raci), din sb.
račilo (Candrea);
racilă, s.f. (
boală cronică, indispoziție), cu suf. sl. -
ilo, cf.
rotilă;
rociu, s.n. (
plasă de pescuit raci), din mag.
rácsa (Cihac, II, 524).