puradél (puradéi),
s.m. –
Copil de
țigan. – Var.
puradeu, purdeu. Țig.,
dar etimonul exact nu este
sigur. S-a propus țig.
purde „mu” (Bogrea,
Dacor., IV, 813; Juilland 172), care pare îndoielnic. Coincidența cu mag.
purdé (Cihac, II, 522) se explică prin
sursa țig.
comună. După Gáldi,
Dict., 153, din mag.
purgye.