prun (prúni),
s.m. – Perj (Prunus
domestica). – Mr., megl.
prun. Lat.
prūnus (Pușcariu 1392; Candrea-Dens., 1453; REW 6800), cf. calabr.
prunu, sp.
pruno. – Der.
prună (mr., megl.
prună), s.f. (
fructul prunului),
poate direct din lat.
prūna (REW 6798, unde se
indică forma *
prūnea, care nu se potrivește pentru
rom.), cf. sard.
pruna;
prunar, s.m. (cultivator de
prune; insectă, Rhynchites cupreus);
prunet, s.n. (
livadă de
pruni);
prunărie, s.f. (
livadă de
pruni). Din
rom. provine rut.
pruni (Candrea,
Elemente, 406), ngr. ποῦρνο.