pronúme (pronúme),
s.n. –
1. Parte de vorbire care ține
locul unui substantiv. –
2. Nume (de
familie). – Fr.
pronom, tratat după paralelismul
nom –
nume (după opinia neverosimilă a lui Tiktin,
rom.
ar fi un
calc din
rus.
prozvanie). Cel de al doilea sens este rezultatul unei
duble confuzii, a fr.
pronom cu
prénom, și sensul de „
nume de
botez” cu cel de „supranume”; pentru care
unii puriști recomandă
forma prenume, s.n., care se folosește numai pentru prenumele
latine.