prim (primă),
adj. – Întîi. Lat.
primus. Este posibil să fie cuvînt moștenit,
căci apare în
Palia de la Orăștie (1582); s-a
păstrat și în Bihor
(îm)primă „mai întîi,
înainte de toate” (REW 6756), megl.
prima „
înainte,
odinioară”. Cu celelalte sensuriv este neologism. – Der.
primă, s.f. (
premiu; Arg.,
buzunarul din
față), din fr.
prime;
prima, vb., din fr.
primer;
primat, s.m., din fr.
primat. Primăriu, adj. (se
zice despre anumite varietăți de
fructe), cuvînt
rar folosit de Slavici, pare rezultat dintr-o confuzie cu
brumăriu. – Comp.
primadonă, s.f., din it.
primadonna;
primogenitură, s.f., din fr.
primogéniture;
primordial, adj., din fr.
primordial. – Cf.
primar, primăvară.