predicá (prédic, predicát),
vb. – A explica un text biblic. Lat.
praedicare (
sec. XIX). – Der.
predică, s.f. (propovedanie,
didahie), din ngr. πρέντιϰα ‹ it.
predica;
predicație, s.f. (predică), din lat.
praedicatio, prin intermediul mag.
prédikatió (
sec. XVII);
predicat, s.n., din fr.
prédicat;
predicator, s.m., din fr.
prédicateur.