postáv (postắvuri),
s.n. –
Dimie. Sl.
postavŭ „
bara pe care se
așază urzeala” (Miklosich,
Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 280; Conev 81), cf. sb., cr.,
ceh.
postav „
dimie”,
pol.
postaw „
dimie”. – Der.
postăvar, s.m. (fabricant sau negustor de postav);
postăvărie, s.f. (
fabrică, atelier de
postavuri; magazin de
postavuri);
postăvior s.n. (Olt., postav
subțire).